Cine a avut curaj, si-a luat chitara, si-a dres vocea si s-a inscris la concurs. Preselectia a fost ieri, 14 aprilie iar concursul are loc azi.  Maine este gala laureatilor in incheierea careia Daniel Fat ne va incanta si amuza cu cantece morosenesti.

Intrarea este libera, spectacolul incepe de la ora 20:00. Pentru detalii vizitati cu incredere www.ccs.ro si http://danifat.blogspot.com/2010/03/dor-de-verde.html.

Ne vedem acolo!

]]> http://www.iubescromania.ro/2010/04/15/dor-de-verde-cu-daniel-fat/feed/ 0 http://www.iubescromania.ro/2010/04/12/cubus-eco-rezultate/ http://www.iubescromania.ro/2010/04/12/cubus-eco-rezultate/#comments Mon, 12 Apr 2010 19:39:25 +0000 Simona http://www.iubescromania.ro/?p=134 Asa cum va anuntam in articolul anterior, la sfarsitul saptamanii trecute un grup de tineri voluntari iubitori de natura a pornit spre Busteni in ceeace a fost  prima dar, in mod cert, nu ultima actiune dintr-o campanie tot mai larga de ecologizare a zonelor turistice montane – CUBUS Eco.

Intentia initiala era sa atacam traseul spre Cascada Urlatoarea dar, datorita conditiilor total neprielnice, ne-am reorientat spre Valea Cerbului, binecunoscut loc de gratare si campare dar mai putin cunoscuta ca facand parte din Rezervatia Naturala Muntii Bucegi. Am fost 22 de participanti, majoritatea studenti ai Facultatii de Geografie din Universitatea “Spiru Haret”, sub coordonarea domnului profesor Dan Eremia si asistati de domnul profesor Benea, de la aceeasi facultate.

Ne-am adunat cam pe la ora 10, veniti care cu trenul, care cu masinile din dotare, si ne-am indreptat spre locul faptei unde ne astepta o masina a serviciului local de salubrizare pusa la dispozitie de autoritati, care sa colecteze sacii umpluti de noi. Pe undeva stiam ca nu venim la distractie, dar eu una pot spune ca nu ma asteptam la volumul asta de munca. Fara prea mare vorbire si organizare, am luat sacii si manusile din dotare si ne-am apucat sa adunam PET-uri, conserve, cutii de bere si suc, pungi de plastic si orice alte obiecte ce nu isi au locul intr-o rezervatie naturala. La inceput ne amuzam de diversitatea lucrurilor pe care le gaseam aruncate in iarba sau in albia raului. Am strans covoare, saci imensi de plastic, obiecte sanitare de ceramica, haine, placi de baza, circuite de masinute electrice, saci de ciment, muraturi si cauciucuri de tractor. Apoi am constatat ca ceeace initial pareau cazuri izolate erau de fapt mult mai dese si, sub ploaia rece, mocaneasca, am avut poate toti sentimentul de zadarnicie, de munca sisifica. Era mult prea mult si noi eram prea putini si cu prea putin timp la dispozitie. Starea generala oscila intre veselie, naduf, tristete si  revolta; ne-am promis sa ne lasam de fumat dupa cate mucuri de tigari am strans, am inventat taxa pe PET intr-o lume pe care in momentele alea ne-o doream, ne-am imaginat pubele si cosuri de gunoi din metru in metru, intalniri cu guvernul, ORICE ca oamenii sa inteleaga.  Apoi am mers mai departe. Dupa 6 ore ne-am oprit. Masina de gunoi era deja plina, probabil ca am strans in jur de 150 de saci. Si eram foarte departe de a o scoate la capat. Nici vremea nici numarul nostru nu ne-au permis sa lasam Valea Cerbului asa cum ar merita sa fie, macar pentru o saptamana, pana la viitorul week-end cu soare si gratare.

Duminica, din pacate, ploaia ne-a impiedicat sa continuam. Am plecat insa spre Bucuresti convinsi ca acesta a fost doar inceputul si ca data viitoare vom fi mai multi, mult mai multi. Si am mai inteles ceva: solutia sta in educatie, dar asta este valabil pe termen lung. Pana atunci insa nu putem sa ne facem ca nu vedem si sa asteptam ca mizeria sa dispara de la sine. Este nevoie sa urmam exemplul unei fetite de 4 – 5 anisori care a venit si ne-a cerut niste manusi si cativa saci pentru ea si parintii ei.

Aici gasiti acum reportajul facut despre actiune.

Vom reveni cat mai curand  cu informatii despre urmatoarea actiune. Oricine este interesat sa participe, poate sa ia legatura cu Laurentiu Stratescu, organizatorul proiectului,  la e-mail laurentiu.stratescu@yahoo.com. Avem nevoie de sprijin!

Laurentiu Stratescu s-a format si a crescut in acest grup, punand bazele grupului din Bucuresti. Cercetas de suflet, absolvent de geografie si montagnard cu experienta, doreste sa continue traditia si directia CUBUS prin initiative de ecologizare.  Acum doi ani, mergand cu trenul pe Valea Prahovei a avut o idee care iata, a prins acum contur: O Vale a Prahovei curata, fara muntii de peturi si gunoaie cu care din pacate ne-am obisnuit.Impreuna cu o buna prietena, Florentina Mohora, studenta in anul 2 la Facultatea de Geografie de la Universitatea Spiru Haret a inceput mobilizarea.

Asa ca, in week-end-ul 10-11 aprilie, sub obladuirea d-lui profesor Dan Erimia, 30 de voluntari – studenti si prieteni ai organizatorilor – se vor apuca cu voiosie si cantec sa curete de peturi, pungi, conserve etc traseul Busteni – Cascada Urlatoarea. Toate deseurile vor fi coborate pana in oras de unde, prin grija Consiliului Local, vor fi ridicate de serviciu de salubrizare.

Asta e primul pas dintr-un proiect mai mare, cu actiuni periodice de ecologizare care sa cuprinda, incet incet toata Romania. De altfel, doar dupa cateva intrebari, sunt o gramada de cabane si autoritati locale care de abia asteapta sprijinul unor oameni iubitori de munte si de natura ca sa ecologizeze diferite zone turistice, sa remarcheze si sa reamenajeze trasee montane.  Pensiunile din zonele respective ar fi si ele interesate sa primesca o mana de ajutor pentru a putea oferi turistilor programe turistice mai variate.

Initiativa CUBUS Eco nu e  izolata. Laurentiu  a participat impreuna cu un grup de prieteni din Asociatia Romana de Turism Gioni Babos la proiecte de punere in valoare a potentialului turistic din zonele rurale  organizate de Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic Cultural (ANTREC) Romania. Un astfel de proiect a fost cel organizat pentru marcarea traseelor montane din masivele Siriu si Penteleu si se planifica proiecte similare in alte cateva zone. Deci e loc de mai mult si nu lipsesc nici ajutoare.

Asa ca depinde doar de noi. IubescRomania participa si promoveaza din tot sufletul aceasta initiativa si, evident, sugestiile, colaborarile, parteneriatele si sponsorizarile sunt mai mult decat binevenite. Dupa “operatiune” revenim cu poze si povesti de la fata locului .

P.S. Mai sunt cateva locuri in autocar si cateva zile pana la prima iesire. Doritorii il pot contacta pe Laurentiu la 0751 669 410 si laurentiu.stratescu@yahoo.com. Hai!

Iarna aceasta insistenta m-a facut sa ma gandesc tot mai mult la as fi putut face intr-o zi de martie in Iasi, la cum m-as fi putut relaxa macar 30 de minute smulse din toata aglomeratia. Nu va voi vorbi “tehnic” despre Iasi ci va voi spune lucruri simple de care va puteti bucura si voi fara prea mult efort sau cheltuiala. Iasul e un oras aglomerat in zilele in care studentii misuna exact ca furnicile insa mereu poti gasi macar un loc in care te poti retrage cu piesa preferata pe mp3-ul dat la maxim.

Ii spuneam Loredanei zilele trecute, cand la Iasi ningea ca in povesti :”Vreau sa isi intre primavara in drepturi sa ma pot plimba prin Gradina botanica!”. Da, Gradina Botanica e un loc deosebit pentru ieseni situat pe Dealul Copoului. E linistitor sa te plimbi cand soarele abia scoate nasul dintre nori, sa observi florile sau(daca esti ghinionist si nu te nimeresti intr-o perioada cu flori) sa te poti retrage pe malul iazului. E o priveliste minunata pentru melancolici, indragostiti, pentru cei care doresc sa se fereasca de zgomotul orasului pentru cateva momente.

Imediat cum fuge iarna de la Iasi sper sa vad cat mai multa lume in Gradina Botanica, mai ales ca o data cu venirea primaverii sunt din ce in ce mai multe expozitii de flori!

Cu gandul la frumusetea Gradinii botanice va urez tuturor o primavara cu intamplari placute!

Anca Gilca

ANJA KOSTKA este terapeut prin artă şi consilier parental în Freiburg, Germania. Vine la Bucureşti între 12 şi 14 martie pentru al treilea seminar despre creşterea conştientă a copiilor, “PARENTING FROM THE HEART”. Se adreseaza parintilor si persoanelor care se ocupa de educatia copiilor  de pina la 6 ani sau a celor care doresc un nou inceput in educatia copiilor lor.In seminar se creeaza un context de munca ca parinte sau educator bazat pe valori umane precum responsabilitate, demnitate si autenticitate, valori care se pot aplica oricarei varste, culturi sau structuri de familie.

“…În seminar nu veţi primi soluţii despre cum să schimbaţi educatorii de la gradiniţă, dădacele sau bunicii, dar veţi afla cum să fiţi părinţi pentru copii voştri într-un mod care să aducă o diferenţă. Şi poate că apoi veţi aduce schimbări în diversele structuri în care trăieşte copilul dvs. pentru că veţi hotărî că nu mai doriţi ca anumite lucruri să se întample în continuare.” Anja Kostka

 Programul de desfasurare a seminarului:

Vineri 12 martie 2010, orele:19.30 – 21.30; Sambata 13 martie 2010 , orele :10 – 18; Duminica 14 martie 2010, orele :10 – 17

 Iata propunerea noastra pentru voi: Veniti si Incercati!

 Pentru detalii si inscriere contactati-ne la:  ileana1973stoica@yahoo.com ; telefon: 0744630798; animoprea@gmail.com ; telefon :0728124236

Ceea ce place la aceasta carte este faptul ca nu se vrea o reclama pe fata la tara noastra. Prezentand si aspecte negative alaturi de cele pozitive, cuplul de autori nu face decat sa creasca credibilitatea volumului prin sinceritatea si uneori candoarea de care dau dovada. Foarte rar avem ocazia sa citim lucruri frumoase despre Romania si nu stiu de cate ori am auzit un roman vorbind despre tara lui mai frumos decat acesti doi americani. Va invit sa cautati aceasta carte pe amazon.com si s-o cititi. S-ar putea chiar sa aflati lucruri noi despre tara in care traiti!

Lui ii place sa spuna despre el ca “nu canta frumos, dar canta tare”, e maramuresan, crescut pe plaiurile faine ale taramului dacilor liberi, a avut surse de inspiratie si bucurie minunate si in copilarie, dar si in adolescenta. Practic canta de mic, de placere, in familie sau cu prietenii, facand minispectacole pt ceilalti prieteni de joaca sau vecini, costumandu-se si interpretand diverse personaje.

De-a lungul timpului a participat la numeroase concursuri si festivaluri ca si concurent iar mai apoi si ca invitat in recitaluri, de exemplu la ultimele 10 editii ale festivalului de folk Om Bun, a jucat la Teatrul National din Tg.Mures in perioada studentiei (1997-2000), iar apoi la Teatrul Dramatic din Baia Mare (2000-2003), apoi ajungand la Bucuresti, la Teatrul Masca si Teatrul din Giurgiu, iar n cele din urma la Teatrul National Bucuresti, ca membru al Companiei Passe-Partout-Dan-Puric, jucand in spectacolul Don Quijote. A colaborat si mai colaboreaza cu mai multe televiziuni, mai ales cu Televiziunea Romana. Are si patru albume aparute: Imparatia cu traznai (iunie2004), Corinda, corinda… (decembrie2004), Nu te-ntinde broasca-n tau (aprilie2005), De LaV(februarie2007) .

Pe Daniel il puteti vedea/auzi in spectacole deseori saptamanale in diverse cluburi unde se asculta muzica buna, cantand live, ca amfitrion organizActor al unor seri interactive de muzica si stand-up comedy. Detalii gasiti in revistele cu programele evenimentelor saptamanale.

Pentru ca e perioada sarbatorilor de iarna va propun sa il ascultam pe Daniel FaT cu o corinda din Maramures:  Scoate gazdoaie.

OMENIE. Pai cum sa va spun eu voua?…de la drumetii care urca sus la Padis cu masina si care se opresc desi sunt 4 in masina si nu mai au loc de inca 2 persoane, la cei care se opresc sus pe munte din proprie initiativa cand te vad cu rucsac in spate…si care desi spun ca te duc un pic, cat au si ei drum comun cu tine, pana la urma fac un ocol special de cativa kilometri pentru tine (respect timisorenilor). Si stiti ce?…drumetii cei 4 de mai sus pareau atat de incredere incat, pentru ca mergeau spre Padis, ca si noi, le-am incredintat rucsacii nostri cu haine si bani si toate cele si le-am spus ca ne intalnim sus. Daca insa ei trebuiau sa plece inapoi spre casa inainte sa ajungem si noi sus, sa lasa bagajele la cabana noastra (care credeam ca este Bradet / La Butoaie). Si da, ne-am gasit bagajele sus…ne asteptau ei cu ele…si chiar ne-au mai ajutat si acolo…(respect clujenilor).
Dar haideti sa va spun si despre oamenii de aici, cei care dau farmec si viata acestui colt de natura. Batranica (nu stiu cum o cheama) si cu batranelul ce au o Dacie 1300 neagra, 9 vacute in grija dintre care 3 ale lor + 2 vitelusi. Ei stau intr-o coliba mica…cam cat o sufragerie…impreuna cu 3 nepotei, care vin la ei cateva saptamani la inceput de vara. Batraneii astia sunt gata sa iti dea si papa lor din farfurie daca le-o ceri. Ei vand lapte, branza, afinata si sirop de muguri de brad, dar la comanda iti fac si placintele (cele mai bune scovergi pe care le puteti manca pe lumea asta ). Mai mult, daca ceva din ograda lor iti face cu ochiul, iti dau cu cea mai mare caldura si deschidere, noi asa ne-am procopsit cu niste slaninuta, ceapa si usturoi…niami, niami…
Si ce sa va mai spun despre gazdele noastre de aici din varf de munte…ospitalitate este prea putin. De la ceiutul cald sau placintica din partea casei, pana a face mai orice pentru a te simtii ca la tine acasa, Vali si mama ei de la Bradet / La Butoaie, pot sa spun ca te fac sa te simti ca in familie…ca la mama acasa

NATURA. Poate cele cateva poze vor reusi a reda o parte din salbaticia si maretia acestui loc, dar prea putin totusi in comparatie cu ce ar insemna sa fii aici. Ciripitul pasarelelor de dis de dimineata pana tarziu in noapte. Miracolul porcilor care pleaca dimineata la pascut si se intorc singuri seara. De la Somesul sau alte mici paraiase care pe ici pe colo, pe traseu, iti apar in cale si te fac sa apelezi la tot felul de solutii creative pentru a le traversa. La poienitele deschise pline de floricele si stralucire. La miracolele naturii prin Lumea Pierduta, Cetatile Ponorului si minunatele pesteri din muntii Apuseni. La potecile pierdute prin munte pe care poti ratacii ore in sir fara sa dau peste nici un alt drumet. Si pana la farmecul bradutilor sau brazilor falnici, puterea corbilor care planeaza deasupra piscurilor de munte si cel mai important Energia vie a acestui Intreg. Energie care parca te trezeste la viata si iti deschide noi perspective, iar daca mai si urci la Biserica Motilor (Troita) ai senzatia ca esti in varful lumii…ca esti intr-un loc in care natura, spiritualitatea su fiinta se intalnesc in tine si te simti mai viu si viata este mai frumoasa ca nicioadata.

Si da, asa am ajuns ca vorbesc despre VIATA de aici. Viata care nu se poate decat trai, simti, gusta aici. Orice cuvinte as alege sa folosesc, ar fi prea putine si prea neinsemnate pentru a putea gusta barem o frantura din viata de aici. Este un loc in care mintea se simte ratacita, iar spiritul liber. Preocuparile zilnice nu sunt decat niste amintiri indepartate, aproape uitate, iar dorinta, curajul si pasiunea cu care traiesti fiecare clipa devine puterea ce te guverneaza. Aici te poti simtii liber alergand sau hoinarind prin munti, te poti simtii copil zburdand sau balacindu-te prin parauri si te poti simtii tanar si tanr stand la un foc de tabara cu turistii romani sau straini pe care ii mai intalnesti pe aici.

Intr-un cuvant: Padis.
In 3 cuvinte: Omenie. Natura. Viata.

Dintr-un loc in care fiecare fiinta asteapta sa se bucure de viata…din Padis,
Mihail – 19.06.2008

Articol publicat si aici.

Nu suna foarte cunoscut, nu-i asa? Nici pentru mine…sincer, chiar atat de necunoscut a suna incat am si spus Marisor odata inloc de Marisel. Insa, dincolo de nume, ce este acest loc?

Marisel – o comuna in judetul Cluj. Este in Muntii Apuseni, si astazi am aflat ca are si partie de schi.

Asa arata Marisel vara sau iarna:

Iar aici este o poza de la partia de schi:

Dincolo de aceste informatii “tehnice” si aceste poze, locul este insa ca unul dintre acele colturi de rai. Parca este rupt din basm. Am ajuns, dupa

o ora de mers cu masina din Cluj si cand am ajuns ne-am trezit pe la 1150 de metri, la Cabana Motilor, ca suntem parca intr-o fereastra, intre nori. In jur totul era alb, iar direct pe noi batea un soare cald si prietenos. La fel de prietenos ca si hangii care ne-au primit: Sebi si Ela (si parintii ei).

Da, ei au facut o minunata pensiune in care ne-am simtit ca acasa…sau mai bine de atat (pentru ca nici macar nu a tebuit sa gatim sa spalam vasele)…unde esti binevenit pentru a poposi peste noapte intr-o camera la mansarda sau pur si simplu sa mananci ca la mama acasa. Deci, daca iti este pofta de mamaliga, ciuperci de padure la tava, zacusca de casa, dulceata in care chiar se vad fructele (si fara conservanti), paine picurata cu untura si cu rosii, ardei si ceapa rosie sau de o tuica fiarta cu mirodenii…atunci, aici e un loc bun de popas.

E atata liniste, pace si armonie in aceste locuri incat si cainii uneori ajung sa doarma unii la curtile altor stapani, iar pisicile au mostenit comportamente de caine, traind unii alaturi de altii.

Mai multe, las pe fiecare dintre voi sa descopere…

Articol publicat si aici.

Marturie a actelor de vitejie ale soldatilor romani sta si Mausoleul Mateias de la Campulung Muscel dedicat celor cazuti in Primul Razboi Mondial.

Intr-o zi de duminica – insorita – sotul m-a trezit de dimineata si am pornit la drum. Nu stiam unde mergem – cert e ca am luat-o nu pe autostrada ci pe drumurile judetene. Din pacate nu foarte bune peste tot – judetul Arges are asemenea probleme legate de calitatea drumurilor (vezi inclusiv partea din acest judet a Transfagarasanului) drumurile ne-au condus insa pe langa peisaje mirifice.

Dupa cateva ore de condus cu atentie am ajuns si la locul cu pricina. Constructia si amplasarea mausoleului fac din pacate aproape imposibila vederea sa de la departare.

Monumentul – desi nu este foarte mare – este impresionant. Totul este bine ingrijit – exterior si interior – si acest lucru se vede si este de apreciat. Sunt obiecte interesante puse in interior, harti si povesti, obiecte vestimentare ale soldatilor. Veti regasi acolo nume cunoscute de prin cartile de istorie, dar si o camera amenajata ca o scena de razboi. In cealalta parte de la acest obiectiv – de altfel cea care ii da si numele de osuar – Mausoleu –  in turn, aveti ocazia de a vedea pereti intregi cu numele eroilor si, intr-o vitrina bine amenajata (cum sunt cele din afara) cateva oase ale celor ce si-au dat viata pentru Romania.

De la departare imaginea acestui monument este una impunatoare. Turnul si constructiile arata un pumn cu degetul aratator ridicat semn al faptului ca romanii nu se vor da batuti niciodata, ca isi vor apara oricand patria.

Vizita la acest monument implica o legatura imediata cu trecutul si trezeste in oricine un pic de patriotism. Sunt inaintasii nostri cei ce odihnesc acolo, cei ce au contribuit la modul in care arata tara noastra astazi si mai ales cei ce au luptat sa existe Romania.

Sa nu-i uitam si sa-i onoram cum se cuvine pe eroii nostri si, mai ales, sa ii facem mandri de noi!