Padis
Omenie. Natura. Viata.

Daca ar fi sa te trezesti in una dintre zilele agitate ale vietii de la oras aici, ai simti cu siguranta ca tot restul zilei trebuie sa ti-l petreci aici.
Daca lumea descoperita in Amintiri din copilarie a lui Creanga te-a fascinat in copilarie, aici poti sa fii un viu spectator sau chiar participant la mici miracole ale naturii sau locuri in care sa ai patanii de neuitat.

OMENIE. Pai cum sa va spun eu voua?…de la drumetii care urca sus la Padis cu masina si care se opresc desi sunt 4 in masina si nu mai au loc de inca 2 persoane, la cei care se opresc sus pe munte din proprie initiativa cand te vad cu rucsac in spate…si care desi spun ca te duc un pic, cat au si ei drum comun cu tine, pana la urma fac un ocol special de cativa kilometri pentru tine (respect timisorenilor). Si stiti ce?…drumetii cei 4 de mai sus pareau atat de incredere incat, pentru ca mergeau spre Padis, ca si noi, le-am incredintat rucsacii nostri cu haine si bani si toate cele si le-am spus ca ne intalnim sus. Daca insa ei trebuiau sa plece inapoi spre casa inainte sa ajungem si noi sus, sa lasa bagajele la cabana noastra (care credeam ca este Bradet / La Butoaie). Si da, ne-am gasit bagajele sus…ne asteptau ei cu ele…si chiar ne-au mai ajutat si acolo…(respect clujenilor).
Dar haideti sa va spun si despre oamenii de aici, cei care dau farmec si viata acestui colt de natura. Batranica (nu stiu cum o cheama) si cu batranelul ce au o Dacie 1300 neagra, 9 vacute in grija dintre care 3 ale lor + 2 vitelusi. Ei stau intr-o coliba mica…cam cat o sufragerie…impreuna cu 3 nepotei, care vin la ei cateva saptamani la inceput de vara. Batraneii astia sunt gata sa iti dea si papa lor din farfurie daca le-o ceri. Ei vand lapte, branza, afinata si sirop de muguri de brad, dar la comanda iti fac si placintele (cele mai bune scovergi pe care le puteti manca pe lumea asta ). Mai mult, daca ceva din ograda lor iti face cu ochiul, iti dau cu cea mai mare caldura si deschidere, noi asa ne-am procopsit cu niste slaninuta, ceapa si usturoi…niami, niami…
Si ce sa va mai spun despre gazdele noastre de aici din varf de munte…ospitalitate este prea putin. De la ceiutul cald sau placintica din partea casei, pana a face mai orice pentru a te simtii ca la tine acasa, Vali si mama ei de la Bradet / La Butoaie, pot sa spun ca te fac sa te simti ca in familie…ca la mama acasa

NATURA. Poate cele cateva poze vor reusi a reda o parte din salbaticia si maretia acestui loc, dar prea putin totusi in comparatie cu ce ar insemna sa fii aici. Ciripitul pasarelelor de dis de dimineata pana tarziu in noapte. Miracolul porcilor care pleaca dimineata la pascut si se intorc singuri seara. De la Somesul sau alte mici paraiase care pe ici pe colo, pe traseu, iti apar in cale si te fac sa apelezi la tot felul de solutii creative pentru a le traversa. La poienitele deschise pline de floricele si stralucire. La miracolele naturii prin Lumea Pierduta, Cetatile Ponorului si minunatele pesteri din muntii Apuseni. La potecile pierdute prin munte pe care poti ratacii ore in sir fara sa dau peste nici un alt drumet. Si pana la farmecul bradutilor sau brazilor falnici, puterea corbilor care planeaza deasupra piscurilor de munte si cel mai important Energia vie a acestui Intreg. Energie care parca te trezeste la viata si iti deschide noi perspective, iar daca mai si urci la Biserica Motilor (Troita) ai senzatia ca esti in varful lumii…ca esti intr-un loc in care natura, spiritualitatea su fiinta se intalnesc in tine si te simti mai viu si viata este mai frumoasa ca nicioadata.

Si da, asa am ajuns ca vorbesc despre VIATA de aici. Viata care nu se poate decat trai, simti, gusta aici. Orice cuvinte as alege sa folosesc, ar fi prea putine si prea neinsemnate pentru a putea gusta barem o frantura din viata de aici. Este un loc in care mintea se simte ratacita, iar spiritul liber. Preocuparile zilnice nu sunt decat niste amintiri indepartate, aproape uitate, iar dorinta, curajul si pasiunea cu care traiesti fiecare clipa devine puterea ce te guverneaza. Aici te poti simtii liber alergand sau hoinarind prin munti, te poti simtii copil zburdand sau balacindu-te prin parauri si te poti simtii tanar si tanr stand la un foc de tabara cu turistii romani sau straini pe care ii mai intalnesti pe aici.

Intr-un cuvant: Padis.
In 3 cuvinte: Omenie. Natura. Viata.

Dintr-un loc in care fiecare fiinta asteapta sa se bucure de viata…din Padis,
Mihail – 19.06.2008

Articol publicat si aici.