Parohia Cioplea
Exista un loc in Bucuresti, unde istoria a adormit pe una din banci si inca nu e treaza pentru noi cei de astazi. Exista un loc unde ma simteam de mica bine si unde imi placea sa vin, cu toate ca nu intelegeam prea multe si nici nu prea conta ca nu intelegeam.
Pe o strada cu iz comunist, plina de blocuri cenusii ce nu spun nimic… e un loc si o biserica cu o mica gradina parca desprinsa din alte vremuri si din alt timp. E biserica catolica Cioplea ce se incapataneaza sa ramana pe loc de 200 de ani, inconjurata in trecut de satul Cioplea- eclava de catolici bulgari la margine de Bucuresti si inconjurata in prezent de oameni ce trec indiferenti pe langa ea fara sa stie ca a fost candva mai mult decat o biserica, a fost candva sediul episcopatului de Romania, Bulgaria si Serbia… cand inca nu exista o catedrala Sf Iosif.
Acum, biserica s-a inoit cu straie noi, cu obloane si picturi murale ce o aduc deja in timpurile prezente prin grija unui paroh inimos, parintele Veniamin Aienasoaie, insa amintirile mele se opresc la sentimentele ce ma leaga de loc si mai ales de oameni, de timpurile cand vedeam la slujba, iar lungul sir de batrane imbrobidite cu basmale negre incepeau ,,zumzaiala” obisnuita…,, A cui e? E fata lui…., care o luase pe… ” Sincer nu stiu cum reuseau sa imi faca arborele genealogic in doar 5 minute dar parca mi-ar placea acum sa aud istorii despre familia mea. Inca se pastra o atmosfera de … stiu cine esti care te facea sa te simti parte din comunitate, o lume restransa unita doar prin grai, biserica si obiceiuri.
Biserica este leaganul comunitatii bulgarilor pavlicheni, etnie veche ce s-a incapatanat sa-si pastreze credinta catolica chiar si in conditiile vitrege ale despotismului turc din Bulgaria si care pentru credinta lor au trecut Dunarea cu ajutor trupelor rusesti si au cerut sprijinul domniei pamantene ca sa isi gasesca un loc pentru biserica si sat. Domnul i-a propus atunci boierului Dudescu preluarea acestor familii si iata cum la 1806 dupa unii, 1809 dupa altii se intemeieaza comunitatea Cioplea la portile mahalalelor Bucurestilor, ce odinioara se opreau aproape de Calea Dudesti. In mod ciudat, catolicismul le-a asigurat pastrarea caracterului inchis, intim in care viata se desfasura clar, numai intre ,,ai nostrii” si restul lumii. Ce m-a frapat intotdeauna este exact acest sentiment de spatiu delimitat ,, al nostru”, nu prea deschis cu strainii si poate cateodata nu prea deschis la impartasiri.
Acum un an, plecam cu niste prieteni intr-un tur al cetatilor sasesti si chiar ma gandeam cata istorie zace intre zidurile cetatiilor, fiind absolut oarba ce comori zac intre zidurile propriei mele bisericii. Si asta mi-am propus sa descopar… o lume ce dainuie de 200 ani, originea lor crepusculara, stramosii mei, obiceiurile lor, cum arata odata si de ce nu… sa aduc totul la lumina si pentru altii. In ultimele luni am inceput un mini demers de reconectare la radacinile mele, la ceea ce imi era drag in copilarie si mai ales misterios si am concretizat totul cu ideea de a avea un site al parohiei, si mai ales de a avea o aplicatie de genealogie prin care fiecare om din Cioplea isi poate gasi stramosii si poate afla lucruri extraordinare despre familia lui, despre rolul acesteia in comunitate si de ce nu… sa se descopere ca oamenii extraordinari ce sunt.
Ce am descoperit este mult mai misterios si mai interesant ca un roman de Dan Brown, si anume o increngatura de evenimente si legaturi dintre Bulgaria si lumea catolica, de o veche origine armeana de pe la 1600, de fuga peste granita in Romania in mai multe valuri si asezarea fie langa Craiova, fie la Timisoara la Vinga, fie la Brasov in San Nicolau, si de ce nu… langa Bucuresti, de audiente la curtea Imparatesei Maria Teresa pentru a le sprijini asezarea, si un numitor comun… oriunde te duci in aceste localitati poti vedea acelasi stil de case, oameni cu aceleasi obiceiuri si mai ales acelasi grai.
Site-ul este gata www.cioplea.ro , aplicatia este pe cale de a se realiza… iar eu deja imi fac planuri de a vizita toate aceste locuri minunate, de a ajuta la scrierea unei carticele in limba pavlicheana… si de ce nu? de a organiza un mini muzeu pe langa biserica. Si toate acestea… pentru ca am plecat sa-mi indeplinesc un vis… acela de a vedea si de a rasfoi arhiva bisericii.
Urmati-va visurile, ele sunt motorul de a te simti implinit si de a descopri ceea ce nu credeai ca ar fi posibil!!
e interesant ceea ce ai scris tu!…esti din cioplea ?…de unde stii de cioplea?…si eu sunt din cioplea dar merg la sfanta cruce!….cum pot lua legatura cu tine?
Gabriela, articolul tau m-a surprins extrem de placut, a picat ca o mana cereasca pentru ca si eu am inceput de catva timp sa fac genealogia, aveam si eu in minte sa apelez la arhiva bisericii (o valoare inestimabila), iar tu mi-ai dat un impuls. Sunt ciopleanca nascuta si crescuta acolo pana in 1981 la demolare. Cum pot sa iau legatura cu tine? Si eu frecventez Sf. Cruce, dar Cioplea va ramane in sufletul meu forever.
Te rog, spune-mi cum pot sa invat din experienta ta.
Este cat se poate de poetic ce scrii tu aici, dar comunitatea de care vorbesti este sovina si extrem de inchistata… Nu e deloc asa cum o prezinti… Si ungurii sunt mai prietenosi cu ceilalti decat acesti bulgari atat de inchisi si rautaciosi… Ii cunosc de mai bine de 40 de ani…
Multumesc pentru comentariu, indiferent cum arata el. Ce a-si dori sa spun este ca o comunitate nu trebuie ,,judecata” dupa parerea unui singur om (aici ma includ si pe mine). Fiecare om are propriile lui pareri, experiente si asteptari. In cazul meu, experientele au fost in marea majoritate placute, insa nu neg ca pentru cei care au fost asimilati ulterior comunitatii, tocmai acest caracter inchis al ei, nu a fost intotdeauna conform asteptarilor. Articolul se bazeaza pe experienta mea si nu se doreste un manifest al intregii comunitati.
Domnul sau doamna “realitate” puteti sa va dati macar numele, nu sa va ascundeti in spatele unui pseudonim, sovinism este un termen pe care Dvs. nu il folositi unde ar trebui sa il folositi asta e parerea mea, ori poate nu aveti proprietatea termenului, cioplenii ori fi ei cum or fi, dar sovini in niciun caz nu sunt, adica: rasisti , nationalisti extremisti, intoleranti si nici nu propaga intoleranta religioasa. Din contra chiar daca erau o comunitate inchisa s-au diluat tocmai din cauza faptului ca s-au casatorit cu persoane de alta confesiune, deci nici chestia cu intoleranta religioasa nu tine!…sper ca macar la viitoarea interventie sa va publicati numele si sa aveti curajul de a va asuma ceea ce postati!…
D-le Oanta Marius, sunt pe deplin de acord cu @realitate. Este cea mai sovina comunitate pe care am intalnit-o zecile de comunitati pe care le-am vizitat in viata mea. Sunt rai, birfitori, gelosi, mai ales sovini. Nimeni nu este binevenit acolo. Oricum e o comunitate imbatranita si la trup si la suflet. Cei mai acrii posibil crestini.
Este pacat mare . Inteleg ca acest blog este de natura a aduce liniste si pace in suflete, de a ne face pe cei care il vizitam sa Il simtim pe Dumnezeu si mai aproape si sa realizam mai intens cat de bine este si cat de important , ca noi sa Ii implinim poruncile care ne ajuta sa ne imbogatim si sa ne inaltam sufletele .
Am citit articolul Gabrielei , scris cu grija si multa simtire fata de biserica si comunitate, articol care mi-a starnit interesul pentru ca prezinta lucruri necunoscute mie, desi nascuta in Bucuresti.
Sentimentul placut cu care am ramas la citirea articolului a fost insa umbrit de unele comentarii , poate nu atat prin CE se spune (oamenii nu se aseamana in pareri, de multe ori), ci prin CUM se exprima dezaprobarea sau corectia la cele relatate in articol. Este pacat. Doresc si imi place sa cred ca a fost doar un lucru petrecut accidental pe acest blog pe care il vizitam ca sa vad cum asi putea la randul meu sa alcatuiesc unul personal.
Doamne ajuta.
Imi pare rau ca se ajunge sa comentam lucruri pentru care nu avem niciun lucru in comun. Istoria bulgarilor este presarata de multe fapte bune, nu numai de fapte rele, asa cum au incercat mai sus unele persoane sa sugereze!… Bulgarii au fara indoiala si lucruri mai putin placute, desi nu cred ca aceste lucruri sunt sinonime cu bulgar!… Lucruri rele se gasesc peste tot, Codex Baldinus vorbeste despre nenorocirile facute de moldoveni, asta nu inseamna ca toti moldovenii sunt rai!… Exista documente care ii incrimineaza si exista mult mai multe documente care ii arata intr-o lumina favorabila. Am sa amintesc de arhiepiscopului Raymund Netzhammer, care a trait intre 1919-1920 printre ciolpeni. A avut numai cuvinte laudative la adresa lor. Apoi de fiecare data, dupa ce sediul episcopal nu mai era la Cioplea, venea cu bucurie si PLACERE, dupa cum el insusi a marturisit. Si hai sa fim seriosi, nimeni nu este rau ,pentru ca asta e parerea noastra si nici o comunitate nu poate fi judecata dupa unele actiuni care sunt rele ale unui singur om. A nu se intelege ca le iau apararea, repet, au si ei multe lucruri pe care am putea sa le reprosam, dar ati spus ca toti sunt la fel, ceea ce nu e corect!….
Sa aveti o zi placuta!…
Cu realism si sensibilitate este surprinsa atmosfera comunitatii din Cioplea sau mai bine zis ce a mai ramas. Episodul cu femeile in varsta cu basmalele negre din partea din spate a bancilor este redat cu multa acuratete, asa se petrecea si cu cateva zeci de ani inainte – pe vremea mea – si probabil si cu mult, mult inainte.
Este bine sesizat caracterul “inchis” al comunitatii care a avut parti bune dar si parti mai putin bune, ma refer la integrarea oamenilor in societatea romaneasca, nu poti trai separat de societate.
Felicitari pentru articol, l-am citit de mai mule ori.
Astept si altele, talent exista berechet.
Cu simpatie
Rona Alexandru
PS Gabriela, sunt sperante apropiate de a accesa electronic arhiva Bisericii? Momentul acela va fi pentru mine o mare bucurie.